Închide ochii și amintește-ți de toate acele mirosuri din copilărie, pielea ghiozdanului, mirosul de cretă și chiar cel al tablei, când învățătorul te dădea cu capul de ea, mirosul de ciocolată cu lapte preparată de mama ta în bucătărie. La noi, când mama făcea prăjituri, mirosea a scorțișoară, fiindcă o punea aproape în toate. În amintirile despre iarnă, îmi revine mirosul vreascurilor adunate de tata din pădure și arse în șemineu. În amintirea despre zilele de primăvară, regăsesc trandafirii sălbatici oferiți de el mamei, și mireasma lor, care umplea tot salonul. Mama îmi spunea întotdeauna: ”Dar cum de poți simți toate mirosurile astea?” N-a înțeles niciodată că îmi însemnam fiecare clipă a vieții cu aceste mirosuri speciale, că ele erau limbajul meu, modul meu de a percepe lumea care mă înconjoară. Și urmăream mirosurile orelor ce treceau, așa cum alții sunt impresionați văzând schimbările de culori din cursul zilei. Distingeam zeci de note: ale ploii șiroind pe frunze și amestecându-se cu mușchiul copacilor, pentru a se răspândi de îndată ce soarele exalta mirosul pădurii; ale ierburilor uscate de arșița verii și ale paielor adunate prin hambarele în care ne ascundeam; chiar și al mormanului de bălegar în care m-ai împins tu... și ale liliacului pe care mi l-ai dăruit în ziua când am împlinit șaisprezece ani.
(...)
Știi tu, Anton, că mâinile tale au un parfum piperat, un amestec de aramă, săpun și tutun?
Ai grijă de tine, Anton, sper că și ție ți-e puțin dor de mine. (Alice - pag. 203-204)
(Marc Levy - Strania călătorie a domnului Daldry/L-etrange voyage de monsieur Daldry)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu