Real si ideal ...

Atât realul cât și idealul sunt importante. Dacă nu ne uităm la ideal, realul ne va trage în jos mereu și mereu și ne va trânti la pământ. Idealul este cel care ne ajută să ne ridicăm, dar, ca să nu ne ridicăm prea sus și să ajungem cu capul în nori, intervine realul, care ne reamintește că de fapt trăim pe pământ, într-o lume pervertită de păcat. (pag.34)

(Samy Tuțac - Pledoarie pentru puritate)

Excerpts from my Bible ... (3)

Therefore, having been justified by faith, we have peace with God through our Lord Jesus Christ,  through whom also we have access by faith into this grace in which we stand, and rejoice in hope of the glory of God. And not only that, but we also glory in tribulations, knowing that tribulation produces perseverance; and perseverance, character; and character, hope. Now hope does not disappoint, because the love of God has been poured out in our hearts by the Holy Spirit who was given to us. (Romans 5:1-5)

Excerpts from my Bible... (2)

„Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.”
Nimeni să nu se fălească, dar, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3:20-23)
 
În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte. 
Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu. (1 Corinteni 8:1-3)

*Biblia - traducerea Cornilescu

 

Împreună...

Valerie a întins pe nisip un prosop luat de la hotel. Andrew și-a pus capul pe genunchii ei și au privit împreună oceanul furios,
- Vreau să îmbătrânesc alături de tine, Andrew, să îmbătrânesc pentru a avea timp să te cunosc.
- Mă cunoști mai bine decât oricine.
- De când am plecat din Poughkeepsie, n-am cunoscut decât singurătatea. Alături de tine, renunț puțin câte puțin la această cunoaștere și sunt fericită.
Strânși unul lângă altul, în răcoarea nopții, au ascultat în tăcere valurile.
Andrew s-a gândit din nou la adolescența lor. Amintirile sunt uneori ca fotografiile decolorate de vreme, ale căror detalii sunt puse în evidență doar de o anumită lumină. A simțit că ei doi erau legați de o complicitate mai puternică decât orice pe lume. (Valerie&Andrew - pag.215)

(Marc Levy - Și dacă aș mai trăi o dată/Si c-etait a refaire)

Mirosul vieții...

Fiecare anotimp, fiecare zi, fiecare minut care contează în viețile noastre au mirosul lor deosebit. (Alice - pag. 247)

(Marc Levy - Strania călătorie a domnului Daldry/L-etrange voyage de monsieur Daldry)

Violența...

- De ce o trebui întotdeauna să se bată? a oftat el. Credeți că brutalitatea o fi inerentă naturii umane? (...)
- Cred că n-ar folosi la nimic, a spus Alice, fără să ezite. Răspunsul mi se pare evident. Băieților le place să se bată și, da, e în firea lor. Dar cu cât își măresc vocabularul, cu atât le scade violența. Brutalitatea nu e decât consecința unei frustrări, incapacitatea individului de a-și exprima furia prin cuvinte. De aceea, în lipsa cuvintelor, vorbesc pumnii. (Alice,starețul - pag. 242)

(Marc Levy - Strania călătorie a domnului Daldry/L-etrange voyage de monsieur Daldry)

Circumstanțe...

Fiecare circumstanță a vieții, indiferent cât de urâtă, strâmbă sau distorsionată pare a fi, poate fi transformată, dacă se acționează asupra ei prin dragoste, iertare și ascultare de voia Ta. De aceea, încep să cred, Domnul meu, că Tu îngădui intenționat apariția răului în apropierea noastră, pentru lucrurile pe care le vrei schimbate la noi. Poate tocmai acesta este adevăratul motiv pentru care suntem aici pe pământ, unde abundă păcatul, tristețea și suferința, astfel ca noi să Te putem lăsa să ne înveți să acționăm asupra lor, ca din ele să obținem trăsături frumoase de caracter pentru viața veșnică. Aceasta este singura cale adevărată de a trata răul, nu doar legându-l pentru a nu produce răni, ci ori de câte ori este posibil, învingându-l prin bine. ( Mult Temătoarea/Îndurare și Slavă - pag. 189-190 )

(Hannah Hurnard - ”Picioare de căprioară pe înălțimi”/ Hind*s feet on high places)

Amintiri...

Închide ochii și amintește-ți de toate acele mirosuri din copilărie, pielea ghiozdanului, mirosul de cretă și chiar cel al tablei, când învățătorul te dădea cu capul de ea, mirosul de ciocolată cu lapte preparată de mama ta în bucătărie. La noi, când mama făcea prăjituri, mirosea a scorțișoară, fiindcă o punea aproape în toate. În amintirile despre iarnă, îmi revine mirosul vreascurilor adunate de tata din pădure și arse în șemineu. În amintirea despre zilele de primăvară, regăsesc trandafirii sălbatici oferiți de el mamei, și mireasma lor, care umplea tot salonul. Mama îmi spunea întotdeauna: ”Dar cum de poți simți toate mirosurile astea?” N-a înțeles niciodată că îmi însemnam fiecare clipă a vieții cu aceste mirosuri speciale, că ele erau limbajul meu, modul meu de a percepe lumea care mă înconjoară. Și urmăream mirosurile orelor ce treceau, așa cum alții sunt impresionați văzând schimbările de culori din cursul zilei. Distingeam zeci de note: ale ploii șiroind pe frunze și amestecându-se cu mușchiul copacilor, pentru a se răspândi de îndată ce soarele exalta mirosul pădurii; ale ierburilor uscate de arșița verii și ale paielor adunate prin hambarele în care ne ascundeam; chiar și al mormanului de bălegar în care m-ai împins tu... și ale liliacului pe care mi l-ai dăruit în ziua când am împlinit șaisprezece ani.
(...)
Știi tu, Anton, că mâinile tale au un parfum piperat, un amestec de aramă, săpun și tutun?
Ai grijă de tine, Anton, sper că și ție ți-e puțin dor de mine. (Alice - pag. 203-204)

(Marc Levy - Strania călătorie a domnului Daldry/L-etrange voyage de monsieur Daldry)

Altare...

Aceste vorbe o mirară și spuse, ”Dar am observat că după fiecare altar pe care l-am ridicat la cuvântul Tău, drumul a devenit mai greu și mai provocator.”
El zâmbi din nou și făcu observația că lucrul cel mai important atunci când construiești altare este că aparentele imposibilități se transformă în posibilități, iar faptul că de această dată momentul îi adusese pace și nu zbucium fu un lucru bun. ( Păstorul&Mult-Temătoarea - pag. 141 )

(Hannah Hurnard - ”Picioare de căprioară pe înălțimi”/ Hind*s feet on high places)

Marriage (6)

Cheia tuturor relațiilor și a împăcării este ca fiecare parte să fie dispusă să vadă fața lui Dumnezeu pe chipul celuilalt. S-ar putea să schiopătăm, dar ne vom îndrepta în direcția bună. Vârsta sau boala s-ar putea să ne slăbească, dar vederea unei trăsături divine, chiar slab reflectată, va rămâne ceva minunat. Vor fi lupte, dar ne vom liniști unul pe altul pe brațul Său. Uneori s-ar putea să se lase tăcerea, dar vom continua să ascultăm îndeaproape ca buzele Lui să vorbească. S-ar putea ca uneori să vedem nedeslușit, dar ochii Săi vor continua să ne arate direcția.
Căsnicia pune față în față doi oameni devotați Dumnezeului, al cărui chip se arată clar celor doi, cand se văd unul pe altul în lumina Lui ce îi face să strălucească. Dumnezeu pune doi oameni împreună din cauză că fiecare dintre ei este răspunsul lui Dumnezeu la cererea celuilalt de a fi salvat de la singurătate. (pag. 151)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)