*** (39)

Prin sala-n care ne-ntâlneam demult,

Ieri ca-n trecute vremuri, am umblat,

Erai acolo și, în surd tumult,

Eu fruntea, fără voie, mi-am plecat.

M-am regăsit cu zilele trăite,

În pâclele aducerii aminte

Când îmi spuneam dorințele smintit

Și ascultai smintitele-mi cuvinte.

Luminile de odinioară...

Știută muzică-n auz bătu -

Să-mi pară cum că tu, plutind ușoară,

Șoptești, ca și atuncea, blândă: ”Tu?”

Acorduri și miresme revenite

În suflet - flori, și-n tâmple - vânt fierbinte,

Din nou îți spun dorințele-mi smintite,

Din nou smintitele-mi cuvinte.

(A.A. Fet - 1858)