*** (14)

Pe nopți de iarnă stă de strajă

Lumină fără țărm și pată,

Cum sub omături și sub vrajă

Zac stepe, codrii, lumea toată.

Prin freamăt vag din seri de vară,

Iar nici prin umbra lor nu treci -

Din slăvi albastre te-mpresoară

Priviri de stele mari și reci.

În timpul parcă neclintit

O zare largă s-a deschis:

Vezi universul adormit

Și-i înțelegi eternul vis.

(A.A. Fet - 1885)