Ca nu cumva sa te cunosc

Ca nu cumva să te cunosc prea lesne, te joci cu mine
Mă orbești cu zglobiul tău râs după care-ți ascunzi lacrimile
Îți cunosc, îți cunosc măiestria ...
Nicicând nu vrei să spui cuvântul pe care-l ai pe limbă.

Ca nu cumva să nu te prețuiesc de-ajuns,
te-ascunzi într-o mie de chipuri.
Ca nu cumva să te asemui tuturora, rămâi deoparte.
Îți cunosc, îți cunosc măiestria ...
Nicicând nu mergi tu pe cărarea pe care-n gând alergi.

De la mine vrei mai mult decât altele, de-aceea stai tăcută
C-o jucăușă nepăsare te ferești de darurile mele.
Îți cunosc, îți cunosc măiestria ...
Nicicând nu vrei să primești ceea ce-ai primi cu brațele deschise.

(Rabindranath Tagore)