Încrede-te-n iubire, chiar dacă aduce jale! Nu-nchide ușa inimii tale. Inima ni-i dăruită pentru a fi dăruită c-o lacrimă și-un cântec. Plăcerea-i fraged bob de rouă: cât râde, moare, doar jalea-i stăruie și doare ... lasă jalea dragostei să dea văpăi în ochii tăi. Floarea de lotus se deschide-n soare și pierde tot ce-n sânu-i are ... nu lâncezește în boboc o viață sub ceața iernii ce-o înghiață.
(Rabindranath Tagore)

Gandeam sa scriu cuvintele iubirii

Gândeam să scriu cuvintele iubirii

chiar în culoarea lor adevărată;

dar ele-afund în inimă-mi se ascund.

Cunoaște-vei prietene, oare,

aceste vorbe fără de culoare? ...

Gândeam să cânt cuvintele iubirii

în propriul lor sunet,

dar sunetul lor nu răsună decât în inima-mi, pe-o strună,

iar ochii-mi izvorăsc tăcere.

Cunoaște-vei prietene, oare,

aceste vorbe fără de sunet? ...

(Rabindranath Tagore)

Erai in miezul inimii mele

Erai în miezul inimii mele și inima mea hoinărea după tine, nicicând să te poată găsi;
de-a pururi te-ai ascuns de dragostea și de speranța mea, până în ceasul cel din urmă,
pentru că-ntrâ-însele erai de-a pururi.

Erai cea mai lăuntrică bucurie din tânăra mea inimă,
și-n timp ce mă pierdeam în joacă, bucuria trecea pe nesimțite.
Tu mi-ai cântat în dulcea încântare-a vieții mele
și eu uitat-am cântul să-ți îngân.
(Rabindranath Tagore)

Ca nu cumva sa te cunosc

Ca nu cumva să te cunosc prea lesne, te joci cu mine
Mă orbești cu zglobiul tău râs după care-ți ascunzi lacrimile
Îți cunosc, îți cunosc măiestria ...
Nicicând nu vrei să spui cuvântul pe care-l ai pe limbă.

Ca nu cumva să nu te prețuiesc de-ajuns,
te-ascunzi într-o mie de chipuri.
Ca nu cumva să te asemui tuturora, rămâi deoparte.
Îți cunosc, îți cunosc măiestria ...
Nicicând nu mergi tu pe cărarea pe care-n gând alergi.

De la mine vrei mai mult decât altele, de-aceea stai tăcută
C-o jucăușă nepăsare te ferești de darurile mele.
Îți cunosc, îți cunosc măiestria ...
Nicicând nu vrei să primești ceea ce-ai primi cu brațele deschise.

(Rabindranath Tagore)

Nu păstra pentru tine

Rabindranath Tagore

Nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale!

Spune-mi-o mie, doar mie în taină.

Tu ce zâmbești cu-atâta gingășie,

șoptește-mi cât mai lin: inima mea te va auzi - nu urechea.

Adâncă-i noaptea, casa tăcută,

cuiuburile păsărilor învăluite în somn.

Deschide-ți printre lacrimi furișe, printre zâmbete nesigure,

printr-o dulce-mbujorare-a durerii - deschide-ți taina inimii tale.

Strephon kissed me in the spring,
Robin in the fall.
But Colin only looked at me
And never kissed at all.

Strephon's kiss was lost in jest,
Robin's lost in play.
But the kiss in Colin's eyes
Haunts me night and day.
(Sarah Teasdale)

Siguranta

Dumnezeu ne dă totdeauna ce este mai bun dacă îl lăsăm pe El să aleagă pentru noi. Jim Elliot
( Revista Sămânța Adevărului - August 2010 - pag.29 )

Zori - Federico Garcia Lorca

Sufletul meu întristat

lângă marginea pădurii

simte durerea iubirii

și visul de depărtări.

Lumina zilei mi-aduce

semințe de nostalgie

și tristețea fără ochi

din adâncul inimii.

Marele mormânt al nopții

își ridică negrul văl,

pentru ca zorii s-ascundă

imensa culme-nstelată.

Ce voi face-n acest câmp,

culegând cuiburi și ramuri,

înconjurat cu aurore,

cu sufletul plin de noapte?

Ce voi face, de ai ochi

morți pentru lumina clară

și nu simt în carnea mea

focul privirilor tale?

De ce pe veci te-am pierdut

în acea-nserare blândă?

Sufletul meu e pustiu

ca o stea care se stinge. 

Către lumină - Veronica Russo

A venit vremea să iubesc mai mult

sclipirea apelor în revărsarea zorilor

miracolul firului de praf, giuvaier în bătaia razelor.

Ce gânduri răzvrătite mai aleargă după umbră, după noapte;

Când mă îndrept cu toata ființa către lumină? 

The Rozary...(3)

Dă-ne nouă lumina cea adevărată
Și noaptea orbirii noastre lumineaz-o;
Șterge lacrimile noastre și împarte
Milă cu mâna Ta care ne-a zidit,
Veghează asupra noastră și călăuzește
Drumurile noastre rătăcite,  cu dreapta Ta.
(Florence L. Barclay - Mătăniile)

The Rozary...(2)

Se destramă pe culmi a zorilor
Haină de purpur și-a soarelui aur
Risipă de pulbere fuge spre văi.
Alungându-și lumina, ca umbra să vină.

Ca zori ce se sting e drumul vieții.
Amiezul e scurt și trece devreme
Doamne, când noaptea vieții-i aproape,
Doar Tu ne-ai rămas să ne duci,

Nădejdea spre țărm de lumină, acolo
La îngerii Tăi, cu albe sclipiri de aripi
Unde Lumină Tu ești din Lumină
Și al stăpânilor Atotputernic Stăpân.
(Florence L. Barclay - Mătăniile)

The Rozary...(1)

Petrecutele ceasuri cu tine suflet drag
Sunt pentru mine perle plimbate pe mătănii,
Le picur câte una, una câte una,
Șirag de mărgele, mătăniile mele
Pe ceas câte o perlă și-o rugă-n fiecare,
Să liniștesc pustiul în suflet cuibărit,
Le picur una câte una, când șirul s-a sfârșit,
Se răstignește crucea de aur și de rugă.
O, amintiri ce ardeți purificând infernul
Steril, de chin și trudă, eu vă sărut pe rând,
Pe fiecare boabă mătănii numărând
Și-nvăț să răstignesc sărutul meu pe cruce.
(Florence L. Barclay - Mătăniile)

Childhood Magic...

Motivul pentru care păsările pot să zboare iar noi nu putem este doar acela că ele au o desăvârșită încredere; căci a avea încredere înseamnă să ai aripi.
( J.M. Barrie - Peter Pan în Grădina Kensington )

This morning I read a interesting post from Jurnalul lui Misu ( click for it ) and because I'm a very modern bookworm I decided I'll write pearls from other blogs or internet sites as well as books, always giving credit for them of course.
Reading the post mentioned above I remembered a quote, I have no idea where I found it, or who wrote it, but... here it goes, it's more of a question actually: 

Attitudes are contagious, is yours worth catching?

Adolescentul - F.M. Dostoievski (3)

- Dragul meu, îmi mărturisi el în treacăt, am înțeles deodată că idealul pe care îl slujeam nu mă scutea, în calitate de ființă dotată cu rațiune și o anumită morală, de îndatorirea de a realiza concret măcar fericirea unui singur om în viața mea. ( Andrei Petrovici Versilov - pag. 507)

Adolescentul - F.M. Dostoievski (2)

I-a gândește ce se alege de un suflet pentru care n-are cine să se roage? (pag. 411)

Adolescentul - F.M. Dostoievski (1)

Nu toți oamenii dispun de forțe egale, mai ales în ceea  ce privește intensitatea dorințelor și puterea de voință. Una este temperatura de fierbere a apei, și alta este temperatura de incandescență a fierului. (pag.83)

Unsprezece minute (3)

Asta e adevărata experiență a libertății: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.
(Paulo Coelho)