8 iun. 2010

Vise Naruite (8)

A-I oferi lui Dumnezeu o ocazie să ne răspundă este cu totul și cu totul altceva decât a încerca să-L convingem să ne răspundă. Urmașii lui Hristos depind in permanență de mila Lui. Îl slujim pentru plăcerea Lui, nu pentru a noastră. Nu dispunem de nici o tehnică în arsenalul disciplinelor noastre spirituale prin care să-L putem convinge pe Dumnezeu să-și programeze să ni se descopere. Dumnezeu nu are agenți de rezervări. Nu putem face nimic pentru a-L obliga să ne răspundă. Tot ce putem face este să-L invitam. Și El alege dacă să ne răspundă sau nu. Suntem în totalitate dependenți de ceea ce vrea El să facă, de felul de Persoană care este El.

Când ne dăm seama de aceasta, suntem pregătiți să descoperim dorința Lui pentru noi. Atâta timp cât depindem de manevrele pe care le facem pentru a experimenta Prezența Lui, vom privi mai mult la ceea ce facem noi și vom fi preocupați mai mult de ceea ce putem face pentru a-I câștiga cooperarea, mai degrabă decât să așteptăm în umilință și frângere, dorind mai presus de orice altceva să-L cunoaștem pe El, așa cum ni se descoperă.

(...)

Capacitatea sufletului de a se abandona lui Dumnezeu și de a se bucura de încredere în El este o capacitate inspirată de tovărășia Duhului. Ea se dezvoltă deplin când suntem frustrați din cauză că nu ne putem bucura de plăcerile acestei vieți. Visele năruite ne oferă șansa de a ne descoperi dorința de Dumnezeu, apoi de a-I face loc în sufletul nostru (abandonare) și de a-L vedea intrând (încredere).
(Larry Crabb - Vise Năruite - pag.122, 124) 

Un comentariu: