12 apr. 2010

Ospitalitatea... O calitate necesara

(...)desi ospitalitatea nu este intotdeauna lipsita de inconveniente sau riscuri, ea aduce o recolta bogata atat in vietile altora cat si in propria noastra viata. Pavel ne spune ca sunt trei lucruri care ne impiedica sa ne implicam in ceea ce Domnul vrea sa facem. Acestea sunt fericirea, tristetea si bogatia ( 1 Corinteni 7:29-30 ).

Cum ne impiedica fericirea sa lucram pentru Domnul? Putem deveni multumiti si incantati de noi insine si sa uitam de necazurile altora. Adesea, daca suntem binecuvantati cu sanatate, uitam cum e sa fii bolnav. Daca sotul are o meserie buna si castiga mult, ne vine greu sa intelegem cum e sa fii sarac. Daca masa noastra este mereu plina de bunatati, nu stim cum e sa-ti fie foame.
Daca dormim bine noaptea si avem posibilitatea sa ne luam cate o mica vacanta, nu intelegem ce inseamna sa fii obosit sau surmenat. Daca am fost intotdeauna inconjurati de familie si prieteni, nu stim ce inseamna singuratatea. Daca nu am pierdut pe cineva drag, prin moarte sau prin divort, cum putem intelege durerea cuiva care a trecut prin astfel de incercari? Daca copii nostri nu au fost niciodata rebeli, cum putem intelege suferinta altor parinti?
Fericirea ne poate face sa devenim egoisti. Este usor sa ignori durerile si nevoile altora. Dar care este planul lui Dumnezeu pentru noi, femeile Lui?


Tristetea ne poate si ea orbi sa nu mai vedem oportunitatile de a manifesta ospitalitate. ne poate face sa ne preocupam prea mult de noi insine. Aceasta este una din pricipalele cauze ale depresiei. S-a dovedit in repetate randuri ca o cura buna impotriva depresiei este preocuparea fata de nevoile altora. Astfel, reusesti sa uiti pentru o vreme de propriile-ti necazuri.
Tristetea, de asemenea, ne poate face sa avem resentimente fata de Dumnezeu si fata de oameni. Indivizii cu resentimente ii ”pedepsesc” pe cei impotriva carora se indreapta resentimentele lor, ignorandu-le nevoile si refuzand sa-i ajute. Ei se justifica spunand ca nici altii nu i-au ajutat pe ei in situatii dificile. In realitate, ei se autodistrug prin aceasta atitudine. Proverbe 17:22 spune: ”O inima vesela este un bun leac, dar un duh mahnit usuca oasele.”


Bunastarea materiala actioneaza in acelasi fel ca si fericirea in a ne impiedica sa ne manifestam ospitalitatea. In 1 Corinteni 7:31 citim: ”Cei ce se folosesc de lumea aceasta sa fie ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece.”
Cu cat avem mai multi bani, cu atat suntem mai tentati sa ne irosim timpul cu jocuri si placeri. De asemenea, bogatii prefera sa daruiasca bani, in loc de a se darui pe ei insisi. cu cat bogatia unei persoane este mai mare, cu atat este mai dificil sa se sacrifice. Aceasta nu este intotdeauna asa, dar Pavel ne atrage atentia asupra pericolului care ne pandeste. Astazi exista multe exceptii minunate de la aceasta regula, in lucrarea Domnului.


In 1 Corinteni 3:10-13, Pavel ne spune ca in Ziua Judecatii fiecare va da socoteala de faptele sale: ”Caci nimeni nu poate pune alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: Ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.”
(June Curtis - Femeia Placuta - pag. 152-154)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu