Cum sa ne incredem intr-un Dumnezeu aparent nestatornic, care nu o data ne-a dezamagit, si care nu face pentru noi ceea ce prietenii nostri cei mai buni ar face, daca ar putea?
Povestea lui Rut rezolva problema mea cu Dumnezeu. Solutia se afla in lectia esentiala pe care o invatam din povestea ei:
Visele naruite deschid usa catre vise mai bune, vise pe care nu le pretuim la adevarata lor valoare pana cand visele pe care le pretuim in mod gresit ne sunt distruse. Visele naruite distrug falsele asteptari, cum ar fi o viata crestina ”biruitoare”, fara suferinta sau esecuri. Ele ne ajuta sa descoperim adevarata speranta. Avem nevoie de ajutorul viselor naruite pentru a ne redirectiona spre ceea ce ne dorim cel mai mult, pentru a ne crea un ”apetit” pentru vise mai bune. Si, mai departe, a trai pentru vise mai bune genereaza un sentiment nou, necunoscut inainte, pe care il cele din urma il vom recunoaste ca fiind cel al bucuriei.
(Larry Crabb - Vise Naruite - pag. 42)
21 apr. 2010
20 apr. 2010
Vise Naruite (1)
Cartea aceasta este o invitatie la a gusta si vedea ce bun este Domnul, chiar si atunci cand totul se prabuseste in jurul nostru.
Permite-mi sa repet cele trei idei care stau la baza acestei invitatii:
1. Dumnezeu vrea sa ne binecuvinteze. El se bucura atunci cand isi face copii fericiti si se simte asa cum se simt parintii in dimineata de Craciun cand anticipeaza bucuria copiilor lor cand, frematand de nerabdare, acestia vor desface cadourile.
2. Cea mai profunda placere pe care o putem trai este o intalnire directa cu Dumnezeu. Prin prisma noului Sau mod de a se raporta la oameni, Dumnezeu ne face cel mai mare bine prin aceea ca este permanent disponibil de a fi obiectul bucuriei noastre si prin a face tot posibilul sa ne dorim o intalnire cu El, si sa ne-o dorim cu mai multa fervoare si intensitate decat ne dorim orice altceva.
Problema insa este ca aproape intotdeauna confundam placerile marunte ale vietii cu aceasta cea mai mare placere si ne irosim viata urmarindu-le pe cele dintai. Sau altfel spus, nu suntem constienti de apetitul nostru de Dumnezeu.
3. Prin urmare, Duhul Sfant ne trezeste tocmai acest apetit. El se foloseste de durerea produsa de visele noastre naruite pentru a ne ajuta sa descoperim dorinta pe care o avem de Dumnezeu, pentru a ne ajuta sa incepem sa visam visul cel mai inalt. Visele naruite nu sunt accidente ale sortii. Ele sunt oportunitati pregatite dinainte de Duhul Sfant, mai intai pentru a ne trezi si apoi pentru a ne implini si acest cel mai inalt vis.
(Larry Crabb - Vise Naruite - pag. 11 - 12)
Permite-mi sa repet cele trei idei care stau la baza acestei invitatii:
1. Dumnezeu vrea sa ne binecuvinteze. El se bucura atunci cand isi face copii fericiti si se simte asa cum se simt parintii in dimineata de Craciun cand anticipeaza bucuria copiilor lor cand, frematand de nerabdare, acestia vor desface cadourile.
2. Cea mai profunda placere pe care o putem trai este o intalnire directa cu Dumnezeu. Prin prisma noului Sau mod de a se raporta la oameni, Dumnezeu ne face cel mai mare bine prin aceea ca este permanent disponibil de a fi obiectul bucuriei noastre si prin a face tot posibilul sa ne dorim o intalnire cu El, si sa ne-o dorim cu mai multa fervoare si intensitate decat ne dorim orice altceva.
Problema insa este ca aproape intotdeauna confundam placerile marunte ale vietii cu aceasta cea mai mare placere si ne irosim viata urmarindu-le pe cele dintai. Sau altfel spus, nu suntem constienti de apetitul nostru de Dumnezeu.
3. Prin urmare, Duhul Sfant ne trezeste tocmai acest apetit. El se foloseste de durerea produsa de visele noastre naruite pentru a ne ajuta sa descoperim dorinta pe care o avem de Dumnezeu, pentru a ne ajuta sa incepem sa visam visul cel mai inalt. Visele naruite nu sunt accidente ale sortii. Ele sunt oportunitati pregatite dinainte de Duhul Sfant, mai intai pentru a ne trezi si apoi pentru a ne implini si acest cel mai inalt vis.
(Larry Crabb - Vise Naruite - pag. 11 - 12)
14 apr. 2010
Silence your heart
Have you ever been in a movie theater and heard someone say, "Quiet, please"? I have. In fact, I'm pretty sure that a time or two they were talking to me! God has had to say "Quiet, please" to me many times. I tend to be a pretty fast-paced, focused individual. I constantly have to remember to slow down and walk with God, not miles ahead.
I have a little sign on my computer that reads, "God will speak when you stop." Only when I silence my heart can I seek God with any hope of understanding what He is trying to reveal to me. The Bible says, " Be still in the presence of the Lord, and wait patiently for Him to act" (Psalm 37:7a, NLT). The practice of being silent is not easily learned, but it's essential if we are to worship and walk with God effectively. We need to take the time on a daily basis to be still before God.
John Ortberg writes, "Again and again, as we pursue spiritual life, we must do battle with hurry. For many of us the great danger is not that we will renounce our faith. It is that we will become so distracted and rushed and preoccupied that we will settle for a mediocre version of it."
For me, the words be still create a mental image of focusing on God in complete peace and relaxation. With distractions, busy schedules, and multiple issues of life all vying for our attention, however, the reality is that being still before God actually requires serious concentration on our part.
Though it may sound odd, I have learned to practice what I call "flushing my mind" (the act of writing all down everything that is swirling in my mind so I can come back to it later) to help me slow down and get to a state of inner silence. We all need to eliminate whatever is wasting out time and energy. I recommend regular "flushing". Whatever it takes for you to learn to slow down and silence yourself before God, do it.
(Erik Rees - S.H.A.P.E - pag. 212 - 213)
I have a little sign on my computer that reads, "God will speak when you stop." Only when I silence my heart can I seek God with any hope of understanding what He is trying to reveal to me. The Bible says, " Be still in the presence of the Lord, and wait patiently for Him to act" (Psalm 37:7a, NLT). The practice of being silent is not easily learned, but it's essential if we are to worship and walk with God effectively. We need to take the time on a daily basis to be still before God.
John Ortberg writes, "Again and again, as we pursue spiritual life, we must do battle with hurry. For many of us the great danger is not that we will renounce our faith. It is that we will become so distracted and rushed and preoccupied that we will settle for a mediocre version of it."
For me, the words be still create a mental image of focusing on God in complete peace and relaxation. With distractions, busy schedules, and multiple issues of life all vying for our attention, however, the reality is that being still before God actually requires serious concentration on our part.
Though it may sound odd, I have learned to practice what I call "flushing my mind" (the act of writing all down everything that is swirling in my mind so I can come back to it later) to help me slow down and get to a state of inner silence. We all need to eliminate whatever is wasting out time and energy. I recommend regular "flushing". Whatever it takes for you to learn to slow down and silence yourself before God, do it.
(Erik Rees - S.H.A.P.E - pag. 212 - 213)
12 apr. 2010
Ospitalitatea... O calitate necesara
(...)desi ospitalitatea nu este intotdeauna lipsita de inconveniente sau riscuri, ea aduce o recolta bogata atat in vietile altora cat si in propria noastra viata. Pavel ne spune ca sunt trei lucruri care ne impiedica sa ne implicam in ceea ce Domnul vrea sa facem. Acestea sunt fericirea, tristetea si bogatia ( 1 Corinteni 7:29-30 ).
Cum ne impiedica fericirea sa lucram pentru Domnul? Putem deveni multumiti si incantati de noi insine si sa uitam de necazurile altora. Adesea, daca suntem binecuvantati cu sanatate, uitam cum e sa fii bolnav. Daca sotul are o meserie buna si castiga mult, ne vine greu sa intelegem cum e sa fii sarac. Daca masa noastra este mereu plina de bunatati, nu stim cum e sa-ti fie foame.
Daca dormim bine noaptea si avem posibilitatea sa ne luam cate o mica vacanta, nu intelegem ce inseamna sa fii obosit sau surmenat. Daca am fost intotdeauna inconjurati de familie si prieteni, nu stim ce inseamna singuratatea. Daca nu am pierdut pe cineva drag, prin moarte sau prin divort, cum putem intelege durerea cuiva care a trecut prin astfel de incercari? Daca copii nostri nu au fost niciodata rebeli, cum putem intelege suferinta altor parinti?
Fericirea ne poate face sa devenim egoisti. Este usor sa ignori durerile si nevoile altora. Dar care este planul lui Dumnezeu pentru noi, femeile Lui?
Tristetea ne poate si ea orbi sa nu mai vedem oportunitatile de a manifesta ospitalitate. ne poate face sa ne preocupam prea mult de noi insine. Aceasta este una din pricipalele cauze ale depresiei. S-a dovedit in repetate randuri ca o cura buna impotriva depresiei este preocuparea fata de nevoile altora. Astfel, reusesti sa uiti pentru o vreme de propriile-ti necazuri.
Tristetea, de asemenea, ne poate face sa avem resentimente fata de Dumnezeu si fata de oameni. Indivizii cu resentimente ii ”pedepsesc” pe cei impotriva carora se indreapta resentimentele lor, ignorandu-le nevoile si refuzand sa-i ajute. Ei se justifica spunand ca nici altii nu i-au ajutat pe ei in situatii dificile. In realitate, ei se autodistrug prin aceasta atitudine. Proverbe 17:22 spune: ”O inima vesela este un bun leac, dar un duh mahnit usuca oasele.”
Bunastarea materiala actioneaza in acelasi fel ca si fericirea in a ne impiedica sa ne manifestam ospitalitatea. In 1 Corinteni 7:31 citim: ”Cei ce se folosesc de lumea aceasta sa fie ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece.”
Cu cat avem mai multi bani, cu atat suntem mai tentati sa ne irosim timpul cu jocuri si placeri. De asemenea, bogatii prefera sa daruiasca bani, in loc de a se darui pe ei insisi. cu cat bogatia unei persoane este mai mare, cu atat este mai dificil sa se sacrifice. Aceasta nu este intotdeauna asa, dar Pavel ne atrage atentia asupra pericolului care ne pandeste. Astazi exista multe exceptii minunate de la aceasta regula, in lucrarea Domnului.
In 1 Corinteni 3:10-13, Pavel ne spune ca in Ziua Judecatii fiecare va da socoteala de faptele sale: ”Caci nimeni nu poate pune alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: Ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.”
(June Curtis - Femeia Placuta - pag. 152-154)
Cum ne impiedica fericirea sa lucram pentru Domnul? Putem deveni multumiti si incantati de noi insine si sa uitam de necazurile altora. Adesea, daca suntem binecuvantati cu sanatate, uitam cum e sa fii bolnav. Daca sotul are o meserie buna si castiga mult, ne vine greu sa intelegem cum e sa fii sarac. Daca masa noastra este mereu plina de bunatati, nu stim cum e sa-ti fie foame.
Daca dormim bine noaptea si avem posibilitatea sa ne luam cate o mica vacanta, nu intelegem ce inseamna sa fii obosit sau surmenat. Daca am fost intotdeauna inconjurati de familie si prieteni, nu stim ce inseamna singuratatea. Daca nu am pierdut pe cineva drag, prin moarte sau prin divort, cum putem intelege durerea cuiva care a trecut prin astfel de incercari? Daca copii nostri nu au fost niciodata rebeli, cum putem intelege suferinta altor parinti?
Fericirea ne poate face sa devenim egoisti. Este usor sa ignori durerile si nevoile altora. Dar care este planul lui Dumnezeu pentru noi, femeile Lui?
Tristetea ne poate si ea orbi sa nu mai vedem oportunitatile de a manifesta ospitalitate. ne poate face sa ne preocupam prea mult de noi insine. Aceasta este una din pricipalele cauze ale depresiei. S-a dovedit in repetate randuri ca o cura buna impotriva depresiei este preocuparea fata de nevoile altora. Astfel, reusesti sa uiti pentru o vreme de propriile-ti necazuri.
Tristetea, de asemenea, ne poate face sa avem resentimente fata de Dumnezeu si fata de oameni. Indivizii cu resentimente ii ”pedepsesc” pe cei impotriva carora se indreapta resentimentele lor, ignorandu-le nevoile si refuzand sa-i ajute. Ei se justifica spunand ca nici altii nu i-au ajutat pe ei in situatii dificile. In realitate, ei se autodistrug prin aceasta atitudine. Proverbe 17:22 spune: ”O inima vesela este un bun leac, dar un duh mahnit usuca oasele.”
Bunastarea materiala actioneaza in acelasi fel ca si fericirea in a ne impiedica sa ne manifestam ospitalitatea. In 1 Corinteni 7:31 citim: ”Cei ce se folosesc de lumea aceasta sa fie ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece.”
Cu cat avem mai multi bani, cu atat suntem mai tentati sa ne irosim timpul cu jocuri si placeri. De asemenea, bogatii prefera sa daruiasca bani, in loc de a se darui pe ei insisi. cu cat bogatia unei persoane este mai mare, cu atat este mai dificil sa se sacrifice. Aceasta nu este intotdeauna asa, dar Pavel ne atrage atentia asupra pericolului care ne pandeste. Astazi exista multe exceptii minunate de la aceasta regula, in lucrarea Domnului.
In 1 Corinteni 3:10-13, Pavel ne spune ca in Ziua Judecatii fiecare va da socoteala de faptele sale: ”Caci nimeni nu poate pune alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: Ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.”
(June Curtis - Femeia Placuta - pag. 152-154)
11 apr. 2010
Ordinary people can do extraordinary things
Oameni obisnuiti
Daniebelle Hall
Oameni obisnuiti, Dumnezeu foloseste oameni obisnuiti.
El foloseste oameni ca tine si ca mine care sunt gata sa asculte porunca Sa.
Dumnezeu foloseste oameni care se daruiesc in intregime,
Nu conteaza cat de putin ti se pare ca este tot ceea ce ai,
Putinul tau poate deveni belsug, cand il incredintezi in mana Stapanului.
Ca si copilul care a dat lui Isus tot ce avea,
Si intreaga multime a fost saturata cu doi pesti si cinci paini.
O, darul tau poate parea atat de mic si neinsemnat, dar cand El il atinge
Cu mana Sa iubitoare, atunci vei vedea
Cum viata ta nu va mai fi niciodata aceeasi.
Doar oameni obisnuiti, Dumnezeu foloseste oameni obisnuiti.
El foloseste oameni ca tine si ca mine care sunt gata sa asculte porunca Sa.
Dumnezeu foloseste oameni obisnuiti care se daruiesc in intregime,
Nu conteaza cat de putin ti se pare ca este tot ceea ce ai.
Putinul tau poate deveni belsug, cand il incredintezi in mana Stapanului.
(June Curtis - Femeia Placuta - pag. 155)
10 apr. 2010
The eyes of GOD
Privind cu ochii Lui
Mike Otto
Ingaduie-mi,o, Doamne,
Sa privesc lumea cu ochii Tai,
O lume de oameni care nu Te vor, Doamne,
O lume de oameni care nu Te vor, Doamne,
Dar o lume pentru care Tu ai murit.
Ingaduie-mi sa ingenunchez cu Tine in gradina,
Sa mi se umple ochii de lacrimi,
Pentru ca, daca as putea vedea lumea ca Tine, o data macar,
Te-as servi cu mai multa credinciosie.
Ingaduie-mi, o , Doamne, sa privesc cu ochii Tai
Lumea care Ti-a batjocorit Numele Sfant,
Cand Te-au lovit si Te-au scuipat, Doamne,
Ajuta-ma sa-i iubesc cum i-ai iubit Tu.
Ingaduie-mi, o, Doamne, sa ma inalt deasupra grijilor mele marunte,
Si sa sufar pentru oamenii pierduti,
Pentru ca, daca as putea vedea lumea ca Tine, o data macar,
Te-as servi cu mai multa credinciosie.
(June Curtis - Femeia Placuta - pag. 105)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)