Cumpănire

Benone Burtescu

Călătorule om

Nu te lăsa prins de mrejele indiferenței

Atras de farmecul unor ceasuri fugare

Vor trece toate ca fulgerul de iute

Mereu depărtate

Nu zăbovi căutând fără rost.

 

Căci mai este puțin

Până la marginea lumii

Unde așteaptă sfârșitul de cale

Ieși cât mai este vreme

Din viziunea amăgirilor tale.

Nu fugi de tine însuți

Ci ai mereu conștiința trează

Ca să nu te risipești

Ca stropii de ploaie

În bătaia vântului de amiază.

Și nu te liniști

Gândindu-te că vei cuprinde necuprinsul

Cu mult mai mut

Dumnezeu Și-a desfășurat peste toate

Întinsul.

 

Nu te lăsa orbit de ochiul mulțimii

Ca să nu-ți putrezească ochii

În orbitele lor

Fă-ți ochii din razele Orionului

Și vei prinde minunile universului din zbor.

 

Nu te lăsa asurzit de strigătul gloatei

Urechi să-ți faci

Din vuietul planetei

Din clopotele timpului

Ce-ți bat în memorie

Obosite de atâta istorie.

Nu te avânta prea vesel la drum

Ca să nu te-afunzi în ispite

În nesfârșitele lor nisipuri mișcătoare.

Și nici prea trist

Ca să n-aluneci

Împovărat de atâta eroare.

 

De vei ajunge la răscruce

Nu te grăbi s-apuci vreo cărare

Așteaptă mai întâi

Să se 'nalțe pe boltă regele soare.

Căci altfel

Vei intra în labirinturi întunecoase și reci

Fără să cunoști vreodată

Ale lumii poteci.

 

Apoi, când soarele s-o înălța

În mijlocul cerului

Poți să pornești la drum

- Drumul spre Cruce -

Singurul drum

Celelalte

Vor fi doar iluzii deșarte

Pentru puțin în scoarța pământului săpate

Fum.

Și după acestea, în sfârșit

 

Călătorule om

O fântână de adevăr de crezi că ai găsit

Ascunde-o în adâncurile înțelepciunii

Numai așa va izvorî până departe

Ca o mijire de lumină

Vestindu-și biruința peste întuneric

Peste moarte.

*sursa poza => AICI