Și-un singur surâs dacă-ți văd, ma-nsenin
De la tine priviri mi-s de-ajuns și fugare
Dar cântări de iubire nu ție-ți închin,
Cânt frumuseții ce ai și pereche nu are.
Și de pasărea-bard vor ajunge să spună
Fericită că-ar fi dacă, ore în șir
Trandafirului rugă-i ridică nebună,
Proslăvind parfumatul potir.
La regina pe flori, nici protest nici binețe,
Rugi și laude-n triluri nimica-nsemnând-
Doar la cânt trebuind frumusețe,
Iar cânt frumuseții nicicând.
(A.A. Fet - 1873?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu