... Mă gândesc la tinerii războinici care au luptat cu atâta bravură luni în șir, care au ales cu curaj fără pată această moarte atroce. Îi cunosc bine pe toti, mi-au fost prieteni. Sunt ultimii din lunga istorie de lupta și rezistență, ultimele victime ale războiului nesfârșit purtat de cruciați. În afara trosnetelor oribile ale rugului imens, nu se mai aude nimic. Odată moarte cântecele, domnește o tăcere absolută, tăcerea grea a represiunii. ”Aici a murit frumoasa tinerețe” , spunea Robert Wace în Romanul Lui Brut, plângând măcelul ultimei bătălii a regelui Artur, în care și-au pierdut viața regele și Cavalerii Mesei Rotunde. Ochii mi se umplura de lacrimi...
- Oare de câte ori va mai trebui să moară frumoasa tinerețe? întreb cu o furie seacă, care mi se oprește în gât, aproape , mă sufocă.
Nyneve se uită la mine.
- Te poți uita și din cealaltă parte, îmi răspunde, cu ochii înroșiți, dar liniștită. Te poți întreba și de câte ori se va mai naște. ( Leola & Nyneve - pag. 397-398 )
(Rosa Montero - Povestea Regelui Străveziu - Historia del Rey Transparente)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu