*** (25)

Pe-al altor zile țărm când trece gândul meu,

Ca-n zori te re-ntâlnesc în cețurile minții,

Și plâng eu dulce plâns al primului iudeu

Ajuns la glia zărilor făgăduinței.

Ci nu icoanele copilăriei mă-mpresoară,

Nici reverii ce dulce și amar se tulburară.

Prin tine-n vremi când am iubit întâia oară,

Eu răscolit să fiu de ger și pară.

Pe când strânsori de mâini, priviri învăpăiate,

Uitate-anume-n râs, ivite în suspine,

Rupeau șirag de vorbe făr' de-nsemnătate,

Cu înțelesuri doar în mine și în tine.

(A.A. Fet - 1844)