Mii de mulțumiri Ți-aducem, o, Isuse, Bunătate!
Pentru Duhul ce rodește în noi roade-mbelșugate:
Bucuria și răbdarea, dragostea, credincioșia,
Înfrânarea și blândețea, pacea Ta și armonia.
Jertfa inimilor noastre n-o să poată niciodată
Înde-ajuns să-Ți mulțumească pentru jertfa Ta curată.
Noi suntem doar picătura, dragostea Ta e oceanul,
Noi scânteia, Tu vulcanul, noi un spic, Tu ești tot lanul!
Bogății fără măsură, tot ce-avem, sunt de la Tine,
Harul vieții, darul păcii, bucuriile depline;
Tu-nceputul tuturora, Tu izvorul fericirii,
Tu ești Stânca mântuirii, ești făclia nemuririi.
Îndurarea Ta, Isuse, mai de preț e decât viața,
Fără Tine nu-i lumină, noaptea-nghite dimineața;
Fără Tine nu e pace, nu e vers și poezie,
Nu e har și veselie, nici slăvita-mpărăție!
Dar cu Tine și prin Tine, toate le avem, Isuse,
Ni le dai să știm ce haruri ai în slava Ta ascunse;
Și mereu deschizi cortina, să vedem ce nestemate
Încă ai să ne mai dărui, fără seamăn, nevisate!
Și când într-o zi vei spune: ”Vino astăzi, vin' acasă!”
Și trudit voi lăsa crucea într-o vale-ntunecoasă,
Mă voi întreba, Isuse, lângă poarta de rubine,
Cum atâta strălucire pentru un pribeag ca mine?
(Valentin Popovici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu