Pământul pe care călcăm, reluă ea apoi, nu știe nimic de dramele noastre. Nu există remediu ... Ambițiile. vanitatea, egoismul ne mănâncă viața ... Când viața e o bogăție, o revărsare de daruri, un râu cu ape bogate și veșnice, să ajungă pentru toți ... noi ne facem ziduri, ne închidem în ele, ne urâm, ne detestăm și uităm prezentul, astfel bucuria vieții ne scapă. (Matilda Nicolau)

(Marin Preda - Cel mai iubit dintre pământeni - Volumul 1 - pag. 119)