În suflet ars de ani și chin
Un templu alb și-nsingurat
Închide tot ce prin destin,
Spre fericire ni s-a dat.
Nu-i nime-ngăduit sa vie
Sub zidul tainei ne-ntinate:
Mai bine mută gura-mi fie
Decât la alții drum s-arate.
Dar numai ce te-am cunoscut,
Și să pătrunzi nu fost-a greu,
Chiar ieri - sau veacuri au trecut? -
În taina sufletului meu.
Iar astăzi, făr de-a mea voință,
Tot cercetez în amintire
Surâs din dulce suferință
O stea mai limpede-n iubire.
(A.A. Fet - 1867)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu