Pieces of genius (12)

- Care-o fi în lume și al meu amor?
Sufletul întreabă inima cu dor.
Va fi mânăstirea cu zidiri cernite,
Cu icoane sfinte și îngălbenite,
Va fi vitejia cu coif de aramă
L-ale cărei flamuri patria te cheamă,
Ori va fi dulce inimă de înger
Să mângâie blând ale mele plângeri?
L-am cătat în lume. Unde o să fie
Îngerul cu râsul de albă veselie?
Unde o să-l caut, mare Dumnezeu...
Poate-i vo fantasma a sufletului meu?
Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere,
Haina strălucită pusă pe durere.
De n-a fost - imagină-ți singur în tine
Un înger din ceruri cu aripi senine,
Pe care deodată cu sufletul tău
Pe lume-l trimises de sus Dumnezeu,
Și care-nainte de-a-l întâlni tu,
În sufletul morții ființa-și pierdu.
Și cântă pe-ăst înger de dulce amor
Și plânge-l cu jale și plânge-l cu dor;
Din sufletu-ți sec tu fă o grădină
Cu râuri de cânturi, cu flori de lumină;
Colo-n cimitirul cu cruci risipite
Te plimbă ades cu gânduri uimite;
Alege-ți o cruce, alege un mormânt
Și zi: Aici doarme amorul meu sfânt;
Și cântă-i la capu-i și cântă mereu:
Dormi dulce și dus, tu, sufletul meu!

(Mihai Eminescu - Care-o fi în lume - S 1-6, 13, 16-23)