Pieces of genius (2)

Ah, cum nu ești, să-ți mistuiesc viața,

Să-ți beau tot sufletul din gura ta,

Să-ți sorb lumina pân' ce-or fi de gheață

Frumoșii-ți ochi - să-ți devastez așa

Tot ce tu ai mai frumos ... o, mă învață

Să te ucid cu respirarea mea!

Să murim amândoi ... La ce trăiesc eu,

La ce trăiești tu pe-a lumii spume?

Sărmane inimi înghețate-n vreme,

Sărmane patimi aruncate-n lume;

Ah, să murim, nu plânge, nu te teme,

Că undeva s-afla al vostru nume!

(Mihai Eminescu - ”Ah, mierea buzei tale” - S3,S4)

:)) Pe vremea cand am citit prima data versurile astea nu eram chiar asa ”crazy person” ... Acum la versul ”o, mă învață/Să te ucid cu respirarea mea!” m-am gandit ca nu-i nevoie de prea mult ca sa implinesti asta :)) trebuie doar sa nu te speli pe dinti cateva zile...

Da stiu... bla bla... mare poet... nu-l blamati pe el pentru gandurile mele :D:))