Unii oameni, în dorința lor aprinsă de a-și construi o lume în care să nu poată pătrunde nici o amenințare externă, își sporesc în chip exagerat măsurile de apărare împotriva exteriorului - străini, locuri noi, experiențe diferite - și-și lasă interiorul descoperit. Tocmai de aici începe Principiul Amar să provoace daune ireversibile.
Marea țintă a Principiului Amar ( sau a Vitriolului, cum prefera dr. Igor să-l numească ) era voința.
Persoanele atacate de acest rău începeau să-și piardă orice fel de dorință și în câțiva ani ajungeau să nu mai poată ieși din lumea lor, întrucât cheltuiseră enorme resurse de energie ridicând ziduri înalte pentru ca realitatea să fie ceea ce-și doreau ei înșiși.
Ca să evite atacul din exterior, își limitaseră și creșterea interioară. Continuau să meargă la serviciu, să se uite la televizor, să se vaite de trafic și să aibe copii, dar toate surveneau automat, și fără nici un fel de emoție lăuntrică, deoarece, la urma urmelor, era totul sub control.
Marea problemă a otrăvirii cu Principiul Amar era că nu se manifestă nici pasiunile - ura, dragostea, disperarea, entuziasmul, curiozitatea. După câtva timp, în insul intoxicat cu Principiul Amar nu mai rămâne nici o dorință. Nu mai avea voință nici să trăiască nici să moară, aici era problema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu