Când nu am mai avut nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat să mai fiu cine eram, m-am găsit pe mine însumi. Când am cunoscut umilința, chiar și atunci, mi-am continuat drumul, și-am înțeles că eram liber să-mi aleg soarta. Nu știu dacă sunt bolnav, dacă mariajul meu a fost un vis pe care încă nu am reușit să-l înțeleg cât timp a durat. Știu că pot trăi fără ea, dar mi-ar plăcea s-o întâlnesc din nou - pentru a-i spune ce nu i-am spus cât am fost împreună: te iubesc mai mult decât pe mine însumi. Dacă i-aș putea spune aceste cuvinte, as merge mai departe - pentru că dragostea m-a răscumpărat.

(Paulo Coelho - Zahir - pag. 91)