Nu ne putem lua asupră-ne nefericirea întregii lumi, dar nici nu putem trece nepăsători pe lângă ea.
Cred că tristețea se naște pe meleagurile neputinței. Ale neputinței de a mai făuri speranțe credibile.
Prietenia este ceea ce rămâne după ce se împarte și nu ceea ce se împarte după ce rămâne.
Fericirea coincide cu acele puține momente când putem eluda nemulțumirea de sine.
Deși au trecut aproape 2000 de ani Isus mai irită și astăzi prin blândețe și spirit de toleranță. De unde se vede că lucrarea Lui încă nu s-a terminat. (*)
*(cartea a fost scrisa undeva prin anii 80 sau 90 de aceea expresia nu este ”peste 2000 de ani”)*autor: Narcis Giurgiu
Nice one ...
RăspundețiȘtergereThanks!