Unsprezece minute (2)

Cine se dăruiește total, cine se simte liber iubește la maximum. Și cine iubește la maximum se simte liber.
(Paulo Coelho)

Unsprezece minute (1)

Am învățat că așteptarea e partea cea mai dificilă și vreau să mă obișnuiesc cu ea; să știu că ești cu mine chiar dacă nu ești lângă mine.
(Paulo Coelho)

Jurnalul unui mag (3)

Adevărata cale a înțelepciunii poate fi recunoscută după trei lucruri, spuse Petrus. Mai întâi trebuie să aibă Agape (...); în al doilea rând trebuie să aibă o aplicație practică în viața ta, în caz contrar înțelepciunea devine un lucru inutil și ruginește precum o spada nefolosită. Și în sfârșit, trebuie să fie un drum care să poată fi străbătut de oricine.
(Paulo Coelho)

Jurnalul unui mag (2)

Dar Petrus îmi spunea exact contrariul: nu există aleși. Toți sunt aleși dacă în loc să se întrebe: ”ce fac eu aici?” se hotărăsc să facă ceva care trezește entuziasmul în suflet. Să faci un lucru cu entuziasm tocmai asta înseamnă a te afla la Porțile Paradisului, a simți iubirea care te transformă, a face alegerea care te aduce în fața lui Dumnezeu (...) Voința de a crede că viața este un miracol ne permite să asistăm la miracole,(...)
(Paulo Coelho)

Jurnalul unui mag (1)

Oamenii ajung întotdeauna la ora fixă în locurile unde sunt așteptați.
(Paulo Coelho)

Portretul lui Dorian Grey - Oscar Wilde

= În ziua de astăzi oamenii cunosc prețul fiecărui lucru și valoarea niciunuia.

=  Pricina pentru care ne place să-i socotim atât de buni pe ceilalți e că ne foarte frică de răul pe care ni l-ar putea face nouă. La temelia oricărui optimism se află întotdeauna spaima pură. Ne socotim generoși pentru că punem în seama semenilor noștri zestrea acelor virtuți despre care credem că ne-ar putea aduce nouă vreun folos.

= A fi bun înseamnă a te afla în armonie cu tine însuți, răspunse cel întrebat mângâind cu degetele lui palide și prelungi piciorul subțire al paharului. Răul începe atunci când ești silit să fii în armonie cu alții.

(Sir Henry Wotton - paginile: 71, 112 & 117)

Un citat interesant din cartea Bel-Ami de Guy de Maupassant:

Căci vorbele de dragoste care sunt mereu aceleași prind totdeauna gustul buzelor care le rostesc. (pag.318)

Desi am scris la un moment dat ca nu voi comenta ceea ce scriu aici, nu pot sa nu spun ceva: Aveti grija ce scoateti pe gura, cateodata folosim alintari pentru persoane care in curand nu vor mai insemna nimic pentru noi. Chiar daca e greu, trebuie sa cerem Domnului calauzire in vorbire... Trebuie sa alegem cu ce putem trai: cu vorbe pe care nu le-am spus si ar fi trebuit sa le spunem, sau cu vorbe pe care le-am spus si ne pare rau ca am facut-o? 

Inscriptii ... (5)

Sunt drumuri, bătute cu diamante, care rănesc, și drumuri mustind de tină, care vindecă.

Dacă m-ați întreba cât valorează universul, v-aș răspunde: mai puțin decât un biet surâs.

Nu devenim ceea ce suntem, ci suntem ceea ce putem deveni.

Iubirea - sentiment cu conștiința eternității.

Cine ar putea descrie tristețea pașilor care nu lasă urme?

*autor: Narcis Giurgiu

Inscriptii ... (4)

Orice surâs este stropit cu lacrimi.

Nici iertarea nici pedeapsa nu își ating ținta dacă nu aduc pacea.

Cea mai apropiată insulă se găsește în sufletul nostru, cel mai teribil naufragiu - tot acolo.

Nimic nu rămâne după noi. Doar ceea ce am dăruit.

A ști să te apropii de un suflet e mai greu decât a ști să te îndepărtezi de el.
*autor: Narcis Giurgiu

Inscriptii ... (3)

Există un strop de nemurire în fiecare dintre noi.

Toți ne naștem cu o șansă. O șansă pe care, însă, trebuie s-o căutăm singuri.

În ecuația fericirii, rațiunea contează cel mai puțin; în ecuația rațiunii, fericirea contează cel mai mult.

Iubirea are un singur sprijin: caracterul.

Important nu este ca iubirea să se nască la prima vedere, ci să reziste la cât mai multe.

*autor: Narcis Giurgiu

Inscriptii ... (2)

Tocmai nimicul trebuie împărțit cu măsură.

Dacă orice împlinire este în felul ei o cedare, prea puține cedări sunt, în felul lor, și împliniri.

Mă supăr atât de des pe mine însumi, încât nu-mi mai rămâne timp să mă supăr la fel de des și pe alții.

Suntem făcuți din finit pentru a oferi popas infinitului.

Sunt absențe ce constituie punți de legătură mai durabile decât orice apropiere.

*autor: Narcis Giurgiu

Inscriptii ... (1)

Nu ne putem lua asupră-ne nefericirea întregii lumi, dar nici nu putem trece nepăsători pe lângă ea.

Cred că tristețea se naște pe meleagurile neputinței. Ale neputinței de a mai făuri speranțe credibile.

Prietenia este ceea ce rămâne după ce se împarte și nu ceea ce se împarte după ce rămâne.

Fericirea coincide cu acele puține momente când putem eluda nemulțumirea de sine.

Deși au trecut aproape 2000 de ani Isus mai irită și astăzi prin blândețe și spirit de toleranță. De unde se vede că lucrarea Lui încă nu s-a terminat. (*)

*(cartea a fost scrisa undeva prin anii 80 sau 90 de aceea expresia nu este ”peste 2000 de ani”)
*autor: Narcis Giurgiu

Limite

Nimic nu este imposibil, numai limitele minților noastre definesc lucrurile drept de neconceput. Deseori trebuie rezolvate mai multe ecuații pentru a admite un nou raționament.(...)totul este posibil și că e doar o chestiune de timp, timpul de a înțelege în ce fel este posibil.( Lauren )


( Marc Levy - Și dacă e adevărat... - pag. 183 )

Viata in doi...

- George, de câtă vreme ne cunoaștem noi?

- Ăsta e genul de întrebare care nu trebuie pusă niciodată, frumoaso.

- De ce?

- Când iubești nu socotești!

- De câtă vreme totuși?

- Destulă cât să mă tolerezi, dar nu destulă cât să nu mă mai suporți!

(George Pilguez&Nathalia - pag.173 - Și dacă e adevărat... - Marc Levy)

(...) Viața este minunată, Arthur, ne dăm seama de însă de asta doar când ea se retrage în vârful picioarelor, dar viața se gustă după pofta din fiecare zi. (...) emoțiile sunt făcute pentru a fi împărtășite, forța și curajul sunt ca două bastoane ce se pot întoarce împotriva aceluia care le folosește prost. (...)
În lungul periplu ce te așteaptă, să nu-ți pierzi niciodată sufletul de copil, să nu-ți uiți niciodată visele, ele îți vor fi motorul existenței, vor alcătui gustul și mirosul dimineților tale. (...) visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri. Singurătatea este o grădină în care sufletul se usucă, florile care cresc în ea nu au parfum.
Iubirea are un gust minunat, amintește-ți că pentru ca să primești, trebuie să dai, amintește-ți ca pentru ca să poți iubi, trebuie să fii tu însuți. (...)

(Și dacă e adevărat... - Marc Levy - pag. 138-142)

- Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul și hotărârea de a te apleca pentru a o lua în brațe ... și a o păstra. Asta-i inteligența inimii. Inteligența singură fără acea a inimii este doar o simplă logică și nu e mare lucru de ea. ( Arthur - pag. 80 )

Nu cu vârful degetelor atingi fericirea. Ori ești unul care dă, ori unul care primește. Eu, înainte de-a primi, dau, dar le-am pus definitiv cruce egoiștilor, complicaților și celor ce sunt prea cărpănoși cu inima lor ca să-și ofere mijloacele pentru dorințele și speranțele lor. ( Lauren - pag. 83 )

(Și dacă e adevărat...(Et si c'etait vrai...) - Marc Levy) 

Dreams&Love

... dragostea n-a îndepărtat niciodată pe nimeni de visele sale. (pag. 164)

Un lucru să nu uiți - ... - Dragostea rămâne. Doar oamenii se schimbă. (pag.205)

Visele înseamnă muncă. (pag. 212)

(Paulo Coelho - La Râul Piedra am șezut și-am plâns) 

Asteptare

” Dacă e să vină durerea, să vină repede ”, am zis. ” Căci mai am o viață în fața mea și trebuie să mi-o folosesc cât mai bine cu putință. Dacă el va trebui să facă o alegere s-o facă atunci cât mai repede. Și îl voi aștepta. Sau îl voi uita.
Așteptarea e dureroasă. Uitarea e dureroasă. Dar a nu ști ce hotărâre să iei este cea mai cruntă dintre suferințe. ” 
(Paulo Coelho - La Râul Piedra am șezut și-am plâns - pag. 115)