Dragoste și putere...

Dar limba nu este trebuincioasă ca să vezi o coloană de lumină sau un munte de cristal. Inima știe ceea ce limba nu poate rosti și ceea ce urechile nu aud.
Le vorbea prietenilor Lui despre iubire și tărie. Știu că le vorbea de iubire, pentru că în glasul Lui exista o melodie; și știu că le vorbea de tărie, pentru că în gesturile Lui erau oștiri. (pag. 219)
(Soața lui Pilat către o doamnă romană)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

Aproapele...

Aproapele tău este un câmp unde primăverile speranței tale pășesc în straiele lor verzi și unde iernile dorinței tale viseaza culmi înzăpezite. (pag. 197)
(Petru)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Profunzime...

Când iubirea devine mare, ea nu are nevoie de cuvinte.
Iar când memoria este peste măsură de încărcată, ea caută adâncul mut. (pag. 196)
(Ioan la Patmos)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Libertate...

Pentru că, nu este ciudat că opunându-te unui om îi dai curaj? Și că înlănțuindu-i picioarele îi dai aripi? (pag. 166)
(Manase)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Tăcere...

Credeți în cele nespuse, căci tăcerea oamenilor este mai aproape de adevăr decât vorbele lor. (pag. 155)
(Zacheu)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Muzică...

 Și  pentru că nu mai înduram lumina Lui, m-am întors și m-am îndepărtat, dar nu de rușine. Eram doar sfioasă și voiam să rămân singură, cu degetele Lui pe strunele inimii mele. (pag. 141)
(Maria Magdalena)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

* sursa poza: AICI

Anotimpuri...

Nu există minuni în afara anotimpurilor, dar nici eu și nici voi nu cunoaștem toate anotimpurile. Și dacă un anotimp prinde ființă sub chipul unui om?
În Iisus S-au adunat, potrivit legii, elementele trupurilor noastre și ale visurilor noastre. Tot ce era etern înainte de El, a devenit trecător în El. (...)
Dacă Dumnezeul nostru a dat pământului arta de a cuibări sămânța cât aceasta pare a fi moartă, atunci de ce nu ar face El ca inima omului să insufle viață în altă inimă, chiar într-o inimă ce pare moartă? (pag.122-123)
(Melachi din Babilon, astronom)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza. AICI 

Smerenie...

Și Iisus a zis: ”Îngăduie-le atunci să doarmă în grădină.”
Iar omul a răspuns: ”Ba nu, nu vor dormi în grădina mea.”
Atunci Iisus S-a întors către noi și ne-a zis: ”Acesta este viitorul vostru, iar ziua de azi este la fel ca ziua de mâine. Toate ușile vă vor fi închise în față și nici măcar grădinile ce se află sub stele nu pot sluji ca pat pentru voi.
Dacă picioarele voastre vor mai răbda puțin să bată drumul și Mă urmați, s-ar putea să găsim un vas cu apă pentru picioare și un pat și poate chiar pâine și vin. Dar dacă se va întâmpla să nu găsim nici unul dintre aceste lucruri, nu uitați că ați traversat unul dintre deșerturile Mele.
Veniți, să mergem mai departe.” (pag. 120-121)
(Petru) 

 (Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Pace...

Iar eu am zis: ”Inima mea a fost îndeajuns de puternică pentru a fi una cu biciul Lui și îndeajuns de moale ca să mă așez la picioarele Lui.”
Și Iisus s-a întors către uncenicii Lui care Îl așteptau. Însă înainte ca El să ajungă la dânșii, trei dintre porumbeii templului au revenit în zbor, iar unul I s-a așezat pe umărul stâng, iar ceilalți doi s-au așezat la picioarele Lui. Iar El I-a atins pe fiecare dintre ei cu iubire. Apoi S-a îndepărtat și a fost urmat de nenumărați oameni.
Spuneți-mi, dar, ce putere a avut El să atace și să împrăștie sute de bărbațiși femei, fără ca aceștia să I se împotrivească? Mi s-a spus că toți Îl urăsc, însă nimeni nu I-a pus stavilă în acea zi. Oare El smulsese colții urii în drumul Lui către curtea templului? (pag. 118-119)
(Bărbatul din deșert)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI