Dor...

A cunoscut munții așa cum îi cunosc vulturii și văile, așa cum sunt ele cunoscute pâraielor și izvoarelor. Și exista un deșert în tăcerea Lui și o grădină în vorbirea Lui.
Da, El era un poet a cărui inimă sălășluia într-un umbrar aflat deasupra înălțimilor, iar cântecele Lui, deși cântate pentru urechile noastre, erau cântate și pentru alte urechi, pentru oameni din altă țară, unde viața este veșnic tânără și unde este mereu zori de zi.
Cândva m-am socotit și eu poet, dar când m-am aflat dinaintea Lui în Betania, am înțeles ce înseamnă să ai un instrument cu o singură coardă în fața cuiva care poate cânta la toate instrumentele. Pentru că în glasul Lui erau și râsul tunetului, și lacrimile ploii și dansul vesel al copacilor în vânt.
Și de când am înțeles că lira mea nu are decât o strună și că vocea mea nu țese nici amintirile de iei, nici speranțele de mâine, mi-am pus deoparte lira și voi păstra tăcerea. Dar întotdeauna la crepuscul voi auzi și voi asculta Poetul, care e domn peste toți poeții. (pag. 104-105)
(Rumanous, un poet grec)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

 *Pic is Originally Someone's...

Eternitate...

Iar El ar spune: ”Florile de crin și de măceș trăiesc doar o zi, dar această zi este o eternitate când e petrecută în libertate.” (pag.72)
(Iosif din Arimateea)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

Mâna lui Dumnezeu...

Toate ușile și toate ferestrele casei mele se supun anilor, în afara celor făcute de El. Doar ele singure au rămas durabile în fața vremilor.
Și uitați-vă la acele grinzi, la felul cum le-a așezat; și la aceste cuie, cum trec ele dintr-o parte în alta a scândurii, iar apoi sunt prinse și strânse atât de bine pe cealaltă parte.
Și mai ciudat este că lucătorul care merita plata a doi oameni nu a primit decât plata cuvenită unuia; și acel lucrător a ajuns acum un profet în Israel.
Dacă aș fi știut atunci că acel Tânăr cu un fierăstrău și o rindea era profet, L-aș fi implorat mai curând să vorbească decât să muncească, iar apoi L-aș fi răsplătit din belșug pentru vorbele Lui meșteșugite.
Iar acum, încă mai am mulți oameni care lucrează în casa mea și pe câmpurile mele. Cum să deosebesc omul care ține o unealtă în mână de Acela asupra mâinii căruia Dumnezeu și-a așezat palma?
Da, cum să recunosc mâna lui Dumnezeu? (pag. 63-64)
(Un levit bogat din vecinătatea Nazaretului)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Devenind ”Apostolul Iubirii”...

În inima mea sălășluiește Iisus din Galileea, Omul mai presus de oameni, Poetul care ne face pe toți să fim poeți, Duhul care ne bate la ușă ca să ne trezim și ridicându-ne, să ieșim pentru a întânlni adevărul gol și neîntinat. (pag. 59)
(Ioan, fiul lui Zevedeu)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Creștere...

 Un sâmbure ascuns în inima unui măr este o livadă pe care nu o putem încă vedea. Și, cu toate acestea, dacă acel sâmbure cade pe piatră, nimic nu se va alege de el. (pag. 42)
(Un filozof persan din Damasc)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza - AICI

Putere...

Uneori, mi se pare că El auzea murmurul durerii din toate lucrurile care cresc sub soare și că apoi le înălță și le ajută, nu doar prin cunoașterea Lui, ci dezvăluindu-le puterea lor de a se înălța și de a deveni întregi. (pag. 25)
(Filemon, un spițer grec)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

Cunoaștere...

În adâncul sufletului nostru, suntem cu toții plugari, cu toții iubim via. Iar pe pășunile amintirilor noastre există oricând un păstor cu turma lui, din care lipsește o mioară.
Și există lama plugului, și teascul de vin, și podeaua pe care se treieră grăunțele.
El știa izvorul ființei noastre, dar și firul rezistent din care suntem cu toții țesuți.
Oratorii greci și romani le vorbeau celor ce îi ascultau despre viață așa cum apărea ea minții omului.
Nazarineanul le vorbea despre un dor ce sălășluia în inimi.
Ei vedeau viața cu ochi ce erau puțin mai limpezi decât ochii tăi ori ai mei. Iar El vedea viața în lumina lui Dumnezeu.
Deseori cred că El le vorbea mulțimilor tot astfel cum un munte i-ar vorbi câmpiei.
Iar în predicile Lui exista o putere pe care oratorii Atenei ori Romei nu o stăpâneau. (pag. 17-18)
( Asaph, numit și Oratorul din Tir)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului / Jesus, the Son of Man - 2007/1928)

*Pic is Originally Someone's...

Nourul îmi zise...

Nourul îmi zice: ”Mă risipesc”.

Noapte zise: ”M-afund în zorile înflăcărate”.

Durerea zise: ”Rămân într-o tăcere profundă, ca urmele pașilor lui”.

”Mă sting chiar în amiaza mea”, îmi zise viața.

Pământul zise: ”Luminile mele-ți sărută gândurile în fiecare dimineață”.

”Zilele trec - zise iubirea - dar eu te-aștept!”

Moartea îmi zise:

”Îți cârmuiesc corabia vieții spre celălalt țărm de mare.

(Rabindranath Tagore)