Singurătate, nu te-am voit

George Bacovia

Cumplit

E golul singurătății!

Sunt ucisul ei ...

Singurătatea?

Povara tăcerilor

Sfâșiate

De suspine.

 

Singurătate ...

Ochiul tău

Privește înghețat

În ochii gândului

Neîmpărtășit ...

Singurătate,

Nu te-am voit!

Viața - haină -

M-a dăruit ție.

Tu m-ai cerut

Vieții

- Prizonierul tău -

Singurătate ...

Oamenii ...

Cum i-am iubit ...

Dar ei ...

nu m-au voit.

Din singurătatea

Vieții,

În singurătatea morții, și nimeni

Nu înțelege acest adânc ...

Poeți, evitați

Singurătatea.

Între oameni

E viața ...

N-am vrut

N-am vrut.

N-am vrut să-ți spun nimic.


Am văzut în ochii tăi
doi arbori nebuni.
De adieri, de râs, de toamnă


Se legănau.
N-am vrut.


N-am vrut să-ți spun nimic.


(Federico Garcia Lorca)





*Poza preluata de AICI

*** (16)

Am venit cu vești senine,

Vești că soarele-a ieșit,

Și cu marile-i lumine

Lumea-ntreagă-a-ntinerit.

Vestea că pădurea-i trează -

Mugur, frunză, ram de ram,

Păsările oficiază

În al primăverii hram.

Iar de dor, la fel ca ieri,

Am adus cu mine veste -

Și cu flori și mângăieri,

Doară pentru tine este.

Veste-aduc de-o bucurie

Ce de pretutindeni creste,

Că nu-l știu, ci ar să vie

Cântecul ce se-mplinește.

 ( A.A. Fet - 1843 )

*** (15)

Stârcii din cuiburi zboară-n pripă.

Crengile scutură stropi din aripă,

Soarele-n ceruri înalte

Cedrii de aur ieșind

îmbracă și-argint.

Sufletu-i tânăr și făr' de frământ,

Râde cu flori careva pe pământ:

Ori primăvara ce vine din sine

Ori o lumină ce vine spre mine.

(A.A. Fet - 1883? )