Marriage (5)

Într-un capitol anterior, am menționat faptul că există  câteva teme care se repetă în această poveste și am arătat că prima dintre ele este hesed sau bunătatea plină de dragoste. A doua temă importantă este constanța rugăciunii. Întreaga relatare este scăldată în rugaciune. Eliezer s-a rugat când și-a început misiunea, când s-a apropiat de destinație și când s-a întors acasa. Ce făcea Isaac când l-a văzut Rebeca pentru prima oară? Se ruga.
Auzim atât de des cinica remarcă cum că mariajul nu e ceea ce pare a fi. Ne-am putea întreba atunci: Ce este căsătoria? Nu cumva e încrederea sfântă a unor inimi devotate lui Dumnezeu, care au experimentat iubirea Lui și care cer binecuvântarea Lui peste legământul ce și l-au făcut unul altuia? Dacă într-adevăr este așa, atunci relația lor e măreață. (pag. 119-120)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)

Urcuș...

Apoi, înainte ca Mult-Temătoarea să-și dea seama ce se întâmplă, El săltă pe o stâncă mare de la marginea cărării, iar de acolo pe alta și alta, cu mișcări mai iuți decât puteau fi urmărite de ochii ei. El sări tot mai sus pe munți, până ce în câteva clipe Îl pierdu din vedere. În momentul în care dispăru, Mult-Temătoarea și noile ei tovarășe începură urcușul. Dacă cineva ar fi privit, ar fi avut în fața ochilor o priveliște ciudată, văzând-o pe Mult-Temătoarea șchiopătând spre Înălțimi, păstrând o distanță cât mai mare de cele două figuri învăluite, prefăcându-se a nu vedea mâinile lor întinse. Dar acolo nu era nimeni care să privească, căci dacă un lucru este sigur, atunci e acela că formarea picioarelor de căprioară reprezintă un proces tainic, fără spectatori. (pag. 55)


(Hannah Hurnard - ”Picioare de căprioară pe înălțimi”/ Hind*s feet on high places)

Marriage (4)

Căsnicia nu este doar o împletire a trupurilor și a afecțiunii, ci e în ultimă instanță uniunea a doi oameni care merg înainte prin momente grele ce ar putea destrăma orice altă prietenie.
(...)
Dacă fiecare dintre cei doi vede acest angajament ca fiind unul în care toată viața merg mână în mână, dându-și întâietate unul altuia în cinste, căsnicia devine o frumoasă reprezentare a relației noastre cu Cristos. (pag. 111)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)

Înălțimi...

”Înălțimile”, răspunse Păstorul, ”sunt punctul de plecare pentru călătoria spre cele mai joase locuri din lume. Când vei avea picioare de căprioară și vei putea ”sări peste munți, sălta peste dealuri”, vei putea, la fel ca Mine, să alergi jos din Înălțimi cu cea mai mare dăruire de sine ca mai apoi să urci din nou pe munți. Vei fi în stare să urci pe Înălțimi mai ușor ca vulturul, căci numai pe Înălțimile Dragostei va putea cineva primi puterea de a se dărui până la umilință, într-o totală abandonare de sine.” ( Păstorul - pag. 47 )


(Hannah Hurnard - ”Picioare de căprioară pe înălțimi”/ Hind*s feet on high places)

Marriage (3)

”Consecințele cele mai scump plătite... se plătesc emoțional.” Ceea ce te-a îmboldit să acționezi este și ceea ce te rănește: sentimentele. Când ești atent la faptele tale, îți păzești și sentimentele. Risipirea în fapte determină eșecul sentimental.” (pag. 82)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)

Victorii...

Trebuie să-ți mărturisesc un mare adevăr, Mult-Temătoareo, pe care doar puțini îl înțeleg. Cele mai mari frumuseți ale sufletului omenesc, victoriile sale cele mai mari, realizările sale splendide, sunt întodeauna acelea pe care nu le cunoaște nimeni sau care doar se bănuiesc. Fiecare răspuns lăuntric al inimii omenești la Dragoste și fiecare victorie asupra egoismului reprezintă o nouă floare în pomul Dragostei. Multe vieți liniștite, simple și ascunse, necunoscute lumii, sunt veritabile grădini în care florile și roadele Dragostei au atins o asemenea perfecțiune încât devin loc de desfătare unde Însuși Regele Dragostei se plimbă și se bucură împreună cu prietenii Săi.
Unii din slujitorii mei au câștigat adevărate victorii și sunt efectiv iubiți și stimați de ceilalți oameni, dar întodeauna cele mai mari victorii ale lor vor fi asemenea florilor sălbatice, pe care nimeni nu le știe. ( pag. 44 )

(Hannah Hurnard - ”Picioare de căprioară pe înălțimi”/ Hind*s feet on high places)

Marriage (2)

Așa trebuie să fie căsătoria în profunzimea ei și în tot ce atinge. Nu este deloc surprinzător că Biblia ne spune că Rebeca l-a mângâiat pe Isaac la începutul căsniciei lor pentru pierderea mamei sale. Bunătatea este o calitate rară, dar de neprețuit dacă vrem să păstrăm căsnicia la adevărata ei valoare.
Bunătatea este atingerea, privirea, bătaia inimii și acțiunea ce caută să-l prețuiască și să-l ocrotească pe acela căruia îi spui ”Te iubesc”. Angajamentul voinței și bunătatea sunt componente care îmbină într-un amestec încântător, făcând din locuință un cămin, un liman al amintirilor de neprețuit.(pag 69)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)

Dragostea = ... + camaraderie

I s-a alăturat jos, pe podea, în fața lui, cu picioarele strânse sub ea, pentru că auzi mai bine tăcerea celuilalt când ești așezat la înălțimea lui. (pag. 150)

(Catherine Siguret - Te iubesc/Je vous aime)

Diferență de vârstă...

Hector Schlimmer nu mai era cel ce fusese odinioară, Alice nu era încă ceea ce avea să fie, iată toată drama diferenței de vârstă. (pag. 91)

(Catherine Siguret - Te iubesc/Je vous aime)

Marriage (1)

Isus a spus că nu există dragoste mai mare decât aceea de a-ți da viața pentru prietenii tăi. Dar probabil că e mai dificil să trăiești o viața în care să mori continuu față de tine însuți decât să mori într-o clipă. Căsnicia presupune multă trudă...(...)... dragostea romantică trebuie să fie completată de o voință puternică și de un anumit nivel al legământului făcut cu tine însuți și permanent actualizat.
Este important să-ți amintești, înainte de a păși spre altar, că trebuie să mori față de tine însuți. Ești gata să te sacrifici în fiecare zi pentru acea persoană? (...) Fii convins că mariajul te va costa totul. (pag.49)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)

Proverb chinezesc

Sursa nemulțumirii noastre sunt problemele mici. Oamenii nu se-mpiedică de munți, ci de pietre.

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Fascinatia raului

Cu cât îți voi greși, te voi iubi.

Adrian Paunescu

Dacă am ști să cernem binele de rău și să ne dăm unii altora brânci pe calea corectitudinii, am trăi într-o lume de îngeri. Disecția este însă atât de dureroasă și necesită atâta precizie, încât procentul celor care se încumetă să o facă se anemiază pe zi ce trece. Cine n-a făcut rău niciodată să ridice piatra și să o arunce... Se încumetă cineva?!!

Separarea dintre bine și rău se limitează la social și ține strict de civilizație. Luați separat și dezbărați de mentalități morale și religioase, indivizii sunt tentați să se călăuzească nu după principii învățate, ci după instincte. În lumea decojită de morală, binele e plicticos. Doar răul ne face cu ochiul, ademenitor. Am cam vrea cu toții să furăm câte ceva. De-aia există proști pe lume, ca să trăiască bine deștepții. Ne-ar plăcea să ne turnăm minciuni ca niște ploi dezlănțuite. Câteodată ne-am dori nu să crape doar câte-o capră a vecinului, ci chiar vecinul însuși. Iar despre înșelat n-are rost să mai vorbim. Încercând să ne găsim împlinirea sufletului, ochii noștri alunecă după trupuri apetisante și nu suntem, vai, nu suntem în stare să-i ferecăm sfios sub gene.

Ce e bine? Ce-i rău?

Binele unuia e răul altuia. Cineva câștigă și altcineva pierde. Suntem într-o continuă alba-neagra cu noi înșine, dar savoarea și farmecul vieții vin tocmai din încercarea noastră de a ne plasa, undeva, între bine și rău. Viața e frumoasă pentru că e colorată. Nu albă, nu neagră, ci tărcată. Iar răul e misterios, interdicțiile se cer încălcate. Așa s-au născut bancurile care deplâng plictiseala din rai și parangheliile înfocate din iad. Așa s-au inventat zicalele gen ”Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor ele”. E adevărat, e crunt de adevărat că femeile nu au vise erotice cu domnii gospodari, care bat covoarele o dată pe lună și știu să pună murături, ci cu Don Juanii care știu să te facă să suferi. ah, să te perpelești, să mori de gelozie, să arzi de îngrijorată dorință. Foșnește în noi, răcoros și superb, fascinația răului. ( Alice Năstase - pag. 176-177 )

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Și totuși există duminici ...

”Eu am fost aruncat

- sămânță, idee? -

Într-un lut sărac și oropsit.

Și totuși,

uneori, mi-a fost dat

să fiu fericit.” Victor Felea

Pe aceeași planetă albastră locuiesc două specii ciudate, străine, diferite. Nu bărbații și femeile, nici vorbă! Noi, locatarii sexelor opuse, suntem în mod iremediabil legați unii de alții prin condamnarea superbă la iubire. Dar lumea poate fi oricând împărțită în jumătatea celor care aleargă după dragostea și a celor care fug mâncând pământul după bani.

E destul de greu să faci diferența între unii și ceilalți pentru că, de obicei, toată lumea își trăiește viața după aceleași reguli. Străbatem zilele săptămânii într-o grabă care ne face să părem zănatici, uituci, risipiți. Bifăm, una câte una, treburile scrijelite-n agende. Vânăm locuri de parcare, turtim pedala accelerației la podea, vorbim la telefon în timp ce conducem. Iar când săptămâna își cere dreptul la odihnă, alegem de prea multe ori să muncim în continuare, să nu ne oprim din goană, să nu facem fericită zăbavă nici întru cititul cărților, nici întru răsfoitul propriilor gânduri.

Unii detestă weekendurile pentru că în cele două zile binecuvântate nu mai pot construi castele financiare. Altora le e teamă de zilele libere pentru că îi obligă să-și amintească. Fiecare răgaz de gândire prelungă le răsucește în răni toate cuțitele amintirii. Fiecare siestă evazată peste marginile ceasurilor leneșe îi lovește în rafale cu aceleași întrebări cărora nu le-au putut găsi răspuns nici măcar atunci când strădania lor dobora toate recordurile concentrării. Și-atunci și unii și alții așteaptă, cu disperare, cu deznădejde, să se facă luni. Să înceapă să rostogolească minutele, ceasurile, clipele, construind aceleași poduri către nicăieri, tăind cu o fulgerare de scris treburile înțesate-n agende.

Și totuși există sâmbete molcome și există duminici ospitaliere. Există ceasuri în care avem dreptul să ne refugiem în propriul nostru zâmbet. Există drumuri tivite cu maci superbi, care duc nu spre amintirea fostelor iubiri, ci spre viitoarele ore ale fericirii noastre posibile. Există bani destui pe lume pentru cei care și-i doresc mai presus de dragoste, și există iubire fără margini pe pământ, pentru cei care o prețuiesc cu măsurile valorilor supreme. Doar puterea noastră de-a ne face timp să le căutăm, să le așteptăm nu este aproape niciodată de-ajuns. (Alice Năstase - pag. 173-175)

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Femeie sau bărbat ?

Trăiesc într-o lume în care, atunci când mărturisesc că aș fi vrut să fiu femeie, ca toate femeile lumii, să atârn delicat în grija unui bărbat, să scap de încercările prea masculine ale supraviețuirii în ograda barbară în care locuim, mi se explică, cu intonație nemiloasă, că nu sunt o femeie ca oricare alta. Că inteligența și talentul meu mă condamnă la putere și luptă. Că viața mea așa trebuie să arate și că greșesc neîncercând să țin mai strâns frâiele existenței concrete.
Ce sex ar fi trebuit să am ca să-mi fie mai ușor? În ce tabără a umanității mi-ar fi fost mai bine să mă nasc, ca să mă simt liberă, ca să nu mai port cu mine, deopotrivă, și ispita care ucide perfecțiunea iubirii și povara tentației de-a spune chiar și adevăruri ce rănesc?
Mă balansez între poli dușmănoși, mă sfâșii căutându-mi locul, între două tărâmuri care nu mă revendică și nu mă acceptă. Prea femeie ca să nu știu să plâng, prea bărbat ca să primesc ajutor. ( Alice Năstase - pag.172 )

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Copiii vs. iubitul ...

Cu copiii mei sunt, asadar, asa cum mi-as dori sa fie iubitul meu cu mine, dar stiu ca eu nu ma port cu iubitul meu asa cum le cer copiilor mei sa se poarte cu mine. Nu-l ascult cand imi cere supunere, nu-l cred atunci cand imi spune ca stie el ce-i mai bine pentru mine si nici nu-l iau in seama atunci cand jura ca, daca-am sa fac cum zice el, o sa ne fie mai cald si mai pufos amandurora.
An de an, cand se crapa de iunie, dau buzna peste noi nostalgii puerile. As vrea sa regasesc  in tandretea iubitului aceeasi grija pe care-o asez in fiecare gest pe care-l fac pentru copiii mei. as vrea sa-mi aduca bomboane-inimioare de ziua copilului, si sa ma alinte in fiecare seara, de dragul de-a-mi aduce vise cu parfum. Sunt gata sa dau truda pe rasfat, dar nu vreau sa scap din mana haturile deciziei. Mi-e dor de neputinta anilor naivi, dar nu intr-atat incat sa vreau sa uit durerea si lumina de a fi femeie. Mi-e drag sa serbez, ca mama, 1 Iunie, dar parca-as vrea sa mai fiu, si la inceput de iunie, si in alte zile de nesarbatoare, copilul care isi jura ca, daca se va face mare si va avea, la randu-i copii, nu se va intoarce niciodata acasa fara cadouri, ca nu ii va iesi din vorba niciodata tatalui, dar nici nu il va lasa pe barbat sa fie nedrept si uituc. Cat am reusit sa respect din promisiunile copilariei? Doar fetita mea balaie, neintelesul meu fiu ma vor judeca peste ani, peste vieti. ( Alice Nastase - pag. 146-147)


(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Know-how...

Obsesia hainelor si hipergateala sunt semne de provincialism, de lipsa a unei anumite stiinte sau a intuitiei. Prostul-gust nu sta bine fara siguranta de sine. ( Aurora Liiceanu - pag.57 )


(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Excerpts from my Bible...

Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.
Dacă deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?
Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?
Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. ( Romani 2:25-29 )

Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. ( Galateni 2:16 )
 
Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am aşezat-o în toate bisericile.
Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.
Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 
Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar, dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te. 
Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos.
Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi, dar, robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. ( 1 Corinteni 7:17-24 )

*Biblia - traducerea Cornilescu

 
 

Legea nu interzice omului decat ceea ce el ar fi capabil sa faca. ( Alice Nastase - pag.15 )


(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Precautie...

O grindina de adio ne-a ciuruit inima si, din prostie sau din mandrie, n-am deschis umbrela la timp. ( Alice Nastase - pag.8 )

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)